Astăzi, 20 noiembrie, De Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, alături de alte 28 de ONG-uri din Europa, am analizat prevederile Pactului Uniunii Europene privind migrația și azilul în raport cu dovezile practice, din teren, rezultate din experiența noastră în sprijinirea copiilor neînsoțiți.
Această analiză arată riscurile cu care se confruntă copiii neînsoțiți din cauza deficiențelor cadrelor și practicilor actuale de politică în domeniul migrației și azilului și oferă recomandări specifice statelor membre ale UE pentru a consolida garanțiile la frontierele lor în timp ce planifică implementarea la nivel național a Pactului UE.
Recomandările vizează asigurarea unor garanții procedurale pentru copiii neînsoțiți, cum ar fi existența unor proceduri standardizate pentru evaluarea interesului superior al copilului, numirea rapidă a unui reprezentant, accesul la consiliere juridică gratuită, interpretare și furnizare de informații adaptată copiilor, proceduri de apel pentru evaluarea vârstei, dar și interzicerea în mod explicit a detenției copiilor.
Respectarea drepturilor minorilor neînsoțiți este esențială pentru a le asigura protecția și dezvoltarea armonioasă. Aceștia se află adesea într-o situație vulnerabilă și sunt expuși abuzurilor, traficului sau discriminării. Asigurarea accesului la educație, sănătate și un mediu sigur contribuie la integrarea lor socială și la prevenirea marginalizării. Respectarea drepturilor lor reflectă angajamentul unei societăți față de justiție și egalitate.
Minorii neînsoțiți sunt copiii sau adolescenții sub vârsta de 18 ani, care se află într-o țară diferită de cea de origine fără a fi însoțiți de un părinte, tutore legal sau alt adult responsabil care să aibă grijă de ei. Acești minori pot ajunge în această situație din diverse motive, cum ar fi conflicte, migrație forțată, pierderea familiei sau căutarea unor condiții de viață mai bune.
Deoarece sunt extrem de vulnerabili, minorii neînsoțiți au nevoie de protecție specială, sprijin legal, acces la servicii de bază și măsuri pentru a preveni abuzurile, exploatarea sau traficul de persoane.
Apărarea drepturilor copiilor neînsoțiți la frontierele UE în cadrul Pactului UE privind migrația și azilul
„Viața este ceva atât de prețios, nu există timp de pierdut. Fiecare an pierdut din a merge mai departe cu viața mea, este timp pierdut”, – Ehsan, 17 ani în 2023, când a intrat în UE.
Conflictele noi și prelungite și instabilitatea, violența, persecuția, impactul schimbărilor climatice, dificultățile economice și instabilitatea alimentară obligă oamenii, inclusiv copiii, să întreprindă călătorii periculoase pentru a ajunge în Europa. Cu acces limitat sau fără acces la rute sigure, copiii aflați în mișcare, în special copiii neînsoțiți, sunt expuși unui continuum de violență din țările lor de origine, în timpul călătoriilor lor și chiar și după sosirea în Europa.
Potrivit Eurostat, 41.525 de copii neînsoțiți au solicitat azil în țările UE pentru prima dată în 2023 și 23.630 în primele nouă luni ale anului 2024.
Potrivit unui raport recent UNICEF privind țările de-a lungul rutei balcanice (Grecia, Italia, Bulgaria, Serbia, și Bosnia și Herțegovina), inclusiv în trei state principale de prima intrare, „au continuat să fie raportate respingeri și detenții semnificative, precum și violențe psihologice și fizice, în timp ce mecanisme insuficiente de identificare, referire, gestionarea individuală a cazurilor și determinarea interesului superior, precum și disponibilitatea limitată a serviciilor alternative de îngrijire și tutelă legală, a exacerbat vulnerabilitatea copiilor aflați în mișcare”.
Este o obligație legală și morală pentru UE și statele sale membre să protejeze copiii pe teritoriul lor. Pe măsură ce statele membre se pregătesc pentru punerea în aplicare la nivel național a Pactului UE privind migrația și azilul (Pactul UE), este esențial ca acestea să abordeze deficiențele sistemelor lor și să introducă garanții eficiente pentru a proteja copiii neînsoțiți la frontierele lor.
În timp ce instituțiile UE susțin că noile garanții ale Pactului UE vor „îmbunătăți în mod semnificativ protecția minorilor neînsoțiți și a familiilor cu copii”, pe baza activității noastre la fața locului, suntem îngrijorați de faptul că unele dintre prevederile Pactului UE urmează să perpetueze multe dintre cele mai îngrijorătoare elemente ale practicilor actuale, inclusiv profilarea rasială și discriminarea, care afectează în special copiii care caută protecție.
În primul rând, Pactul UE nu a reușit să rezolve problema critică a repartizării responsabilității pentru prima țară de intrare în primă fază și ridică semne de alarmă cu privire la concentrarea asupra returnărilor administrative împovărătoare și a derogărilor de la regulile de azil în scenariile de „criză”.
Ca urmare, încălcările drepturilor la frontiere, cum ar fi respingerea (pushbacks), sunt susceptibile să persiste. Mai mult, evaluarea accelerată a vulnerabilităților la frontiere poate crea probleme de inexactitate. În plus, statele membre pot decide să evalueze vârsta copiilor în timpul screening-ului, chiar dacă garanțiile și cadrul de protecție privind evaluările vârstei lipsesc din regulamentul respectiv.
Acest lucru poate duce la situația în care copiii și tinerii să își vadă drepturile încălcate, nu în ultimul rând dacă sunt înregistrați greșit ca adulți. În plus, dispozițiile din timpul examinării, inclusiv lipsa unor criterii clar definite pentru evaluarea copiilor neînsoțiți ca potențiale „riscuri de securitate”, în special, atunci când sunt evaluați ca „violenți”, ar putea crește detenția, în special de facto. În cele din urmă, ar trebui puse în aplicare dispoziții astfel încât mecanismele independente de monitorizare ale statelor membre să fie cu adevărat independente, extinse pentru a acoperi accesul la teritoriu și adaptate copiilor, pentru a se asigura că rapoartele privind încălcările drepturilor omului la frontiere sunt abordate în mod eficient.
Riscuri crescute pentru drepturile copiilor neînsoțiți la frontiere în contextul punerii în aplicare a Pactului UE
Pactul UE conține o serie de garanții pentru protejarea copiilor neînsoțiți, cum ar fi „numirea rapidă a unui reprezentant”, „circumstanțe limitate pentru ca un minor neînsoțit să fie canalizat prin procedura accelerată”, „evaluări de vârstă care trebuie efectuate printr-o evaluare multidisciplinară (inclusiv evaluări psihosociale de către profesioniști calificați), „consiliere juridică gratuită”, „detenție în ultimă instanță”, „acces la educație în detenție” și „exceptare de la procedura de frontieră, cu excepția cazului în care un minor reprezintă o amenințare pentru securitatea națională”.
Majoritatea acestor garanții nu sunt noi și au fost deja prevăzute în legislația națională și într-o combinație de drept al Uniunii Europene, tratate internaționale și instrumente privind drepturile omului.
Aceste cadre juridice acordă prioritate interesului superior al copiilor, protecția împotriva vătămării și accesul la procedurile de azil și sunt construite pe principiile nereturnării, interzicerea detenției copiilor, dreptul la unitatea familiei și acordarea de îngrijiri speciale pentru copiii neînsoțiți. Cu toate acestea, problema este că aceste dispoziții nu sunt respectate în practică de multe state membre, cu evaluări ineficiente ale vârstei, detenție, respingeri și violență la frontiere și factori exacerbatori precum profilarea rasială și discriminarea, observate pe scară largă în UE.
O serie de organizații pentru protecția copilului au criticat deja Pactul UE și au cerut claritate și transparență în ceea ce privește punerea în aplicare a unora dintre prevederile acestuia și impactul potențial asupra copiilor. În ciuda afirmațiilor că Pactul UE va proteja mai bine copiii, organizațiile semnatare se tem că deficiențele existente care pun în pericol drepturile copiilor nu sunt abordate.
Necesitatea de a preveni încălcările persistente ale drepturilor la frontiere
„Mă simt atât de rău tot timpul, când îmi văd rănile, îmi amintesc tot ce mi-au făcut, nu pot uita, îmi amintesc totul.” - Elhan, în vârstă de 17 ani la momentul în care a raportat că a fost respins dintr-o țară din UE.
Respingere, detenție informală și incidențe ale altor forme de violență împotriva copiilor neînsoțiți au fost documentate și raportate pe larg de către organizațiile internaționale, instituțiile regionale, organizațiile neguvernamentale și ale societății civile și jurnaliştii de investigaţie din întreaga UE.
Comitetul Internațional de Salvare (IRC) și Fundația pentru Acces la Drepturi (FAR) au intervievat 66 de copii neînsoțiți pe care i-au susținut în Bulgaria, Grecia, Italia și Serbia în 2023. 51% dintre cei care încercau să intre în Bulgaria și 70% dintre cei care încercau să intre în Grecia au raportat respingeri (pushbacks) și diferite forme de violență, majoritatea copiilor identificându-i pe cei responsabili pentru violența pe care au suferit-o ca autorități de aplicare a legii.
Acestea includ violența fizică și psihologică, dezbrăcarea forțată, furtul bunurilor personale, privarea de nevoi și detenția informală în condiții degradante, care duc la expunerea la condiții și medii periculoase și care pun viața în pericol.
Tiparele descrise de copiii intervievați de IRC și FAR sunt similare cu cele documentate de alți actori, arătând practici comune și sistematice de-a lungul a diferite granițe ale UE și sugerând că aceste încălcări nu sunt opera agenților necinstiți, ci mai degrabă o „politică generală de facto”, așa cum este descris de raportorul ONU pentru drepturile omului ale migranților în 2022.
Având în vedere că Pactul UE pune accentul pe controale mai puternice la frontierele externe ca unul dintre obiectivele sale declarate și narațiunile politice predominante în UE cu privire la migrație, statele membre care sunt prima țară de intrare vor recurge probabil la un răspuns mai agresiv la trecerile neregulate, inclusiv respingeri (pushbacks).
Fără o partajare mai echitabilă a responsabilității și o punere în aplicare eficientă a măsurilor de solidaritate, va continua presiunea disproporționată asupra statelor membre care intră în primă fază ca puncte de intrare primare, cu riscul ca rapoartele persistente de respingere și încălcări ale drepturilor la frontiere să continue și să crească potențial.
Concentrarea Pactului UE pe creșterea eficienței și a numărului de returnări ale solicitanților de azil în țările lor de origine sau de tranzit ar putea stimula și mai mult respingerea (pushbacks), ca o modalitate prin care statele membre pot evita procesele complexe implicate în procesarea și returnarea oficială a solicitanților de azil, în special a copiilor neînsoțiți.
În plus, în timp ce Regulamentul de criză permite statelor membre să se abată de la obligațiile lor în cazuri de „criză, instrumentalizare și forță majoră”, datorită formulărilor sale vagi, există riscul ca derogările să fie utilizate ca normă și nu ca excepție, ceea ce duce la mai multe decât la mai puține tulburări la frontierele UE, reducând standardele de azil și de frontieră.
Necesitatea de a sprijini eficient procesele de screening, primire și azil
„Ei credeau că sunt mare, dar eram mic. Te întreabă de unde ești și nimic altceva.” - Achraf, care avea în jur de 17 ani în 2022 când a intrat în UE.
Procesele accelerate create de Pactul UE, împreună cu deficitele grave de capacități și sisteme naționale de azil și primire cu resurse insuficiente, ar putea să nu permită în mod adecvat identificarea copiilor neînsoțiți și evaluarea precisă a vârstei sau a interesului lor superior.
Aceste sisteme pot trece cu vederea nevoile și vulnerabilitățile lor specifice, ceea ce duce la o luare în considerare inadecvată a cererilor lor de azil și a nevoilor de protecție și chiar la excluderea lor din procedurile de reîntregire a familiei. De exemplu, în Grecia, în perioada aprilie 2021 – martie 2023, au existat 1.024 de cazuri de dispute de vârstă, iar în 37% dintre acestea s-a constatat că persoanele implicate sunt copii. Deși ar putea fi posibil ca verificările de identitate și securitate să fie finalizate într-un interval de timp scurt, există un risc semnificativ ca evaluările vulnerabilității să fie grăbite sau chiar omise, de dragul vitezei, lucru care s-a observat recent în implementarea acordului dintre Italia și Albania.
Alte riscuri grave sunt asociate cu lipsa unor criterii clar definite în baza cărora copiii neînsoțiți să poată fi evaluați ca riscuri de securitate, în special atunci când sunt evaluați ca fiind „violenți” și, prin urmare, canalizați către procedura de frontieră accelerată, care poate să nu permită o analiză detaliată de examinare a cazului lor. În plus, posibilitatea de a folosi „un grad proporțional de constrângere” împotriva copiilor pentru colectarea de date biometrice i-ar putea expune la vătămări și violență fără claritate cu privire la ceea ce constituie un „grad proporțional”.
De asemenea, au fost ridicate îngrijorări cu privire la reprezentanții copiilor neînsoțiți. În timpul procesului de screening, un reprezentant ar trebui desemnat să reprezinte și să asiste un copil neînsoțit „cât mai curând posibil”, dar nu există un termen limită clar definit pentru o astfel de numire în această fază critică a procesului.
Regulamentul de procedură de azil prevede, de asemenea, că copiii neînsoțiți trebuie să fie asistați și reprezentați de un reprezentant temporar pentru a ajuta la înregistrare, la colectarea datelor biometrice și la toate etapele procedurale necesare. Deși această prevedere este binevenită, implementarea ei practică va depinde de cât de bine este dotat sistemul național de tutelă, atât în ceea ce privește finanțarea și personalul, cât și cât de eficient sunt pregătiți reprezentanții. Acest lucru diferă foarte mult între statele membre, ceea ce necesită o atenție specială în punerea în aplicare la nivel național.
În cele din urmă, Pactul UE cere autorităților naționale să ia în considerare interesul superior al copilului ca principiu călăuzitor în toate acțiunile lor și să efectueze o evaluare a acestuia. Cu toate acestea, o incertitudine semnificativă înconjoară această garanție, inclusiv absența unui model sau a unei proceduri standardizate în UE, precum și lipsa unor orientări clare cu privire la modul de echilibrare a diferiților factori relevanți – cum ar fi cântărirea opiniei copilului față de cea a reprezentantului său.
Este nevoie de o coordonare și cooperare sporită între autoritățile naționale de migrație și de protecție a copilului, împreună cu diverși furnizori de servicii de protecție a copilului, inclusiv organizații neguvernamentale și ale societății civile, pentru a se asigura că copiii neînsoțiți pot avea acces la protecția și serviciile esențiale la care au dreptul.
Necesitatea de a interzice în mod explicit detenția copiilor
„Ne țineau una sau două zile fără mâncare, apă sau altceva – era ca o „tabără” și doar mulți oameni din diferite țări într-un singur loc.” - Mohammed, care avea 16 ani la momentul în care a fost reținut într-o țară din UE în 2023.
La frontierele europene și între statele membre, copiii sunt supuși în mod obișnuit detenției legate de migrație.
Detenția copiilor migranți contravine interdicției generale formulate de organismele internaționale și regionale pentru drepturile omului și organizațiile internaționale, în timp ce poziția ICNUR afirmă că detenția copiilor în contextul imigrației (fie neînsoțiți, separați sau ca parte a unei familii) reprezintă ”încălcarea CRC [Convenția cu privire la drepturile copilului] în multe privințe și ar trebui oprită”.
Pactul UE nu a reușit să includă o interdicție regională unificată a detenției copiilor, iar mai mulți copii neînsoțiți vor fi expuși riscului de a fi puși în detenție sau detenție de facto, cu excepția cazului în care statele membre o interzic în mod explicit în legislația lor națională și sunt introduse alternative eficiente la detenție.
În special, Pactul UE permite ca copiii neînsoțiți să fie (de facto) reținuți: până la 7 zile în timpul proceselor de screening „pentru a rămâne la dispoziția autorităților”, până la 12 săptămâni, dacă sunt canalizați în procedura de frontieră – în cazul în care se consideră ca reprezintă „un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică”, până la 18 săptămâni în temeiul Regulamentului de criză, în timp ce detenția de până la 6 luni este posibilă în conformitate cu Directiva privind returnarea.
Necesitatea unei monitorizări independente a drepturilor copiilor neînsoțiți și a răspunderii pentru încălcări
„Ceea ce am experimentat mi-a distrus bunăstarea psihică. Nu mă concentrez, nu pot să studiez sau să mă concentrez asupra studiilor mele pentru că aceste incidente îmi rămân în minte. Nu pot să-i uit, nu mă pot concentra pe nimic.” – Mohammed, care a raportat că a fost respins din două țări UE în 2022, când avea 16 ani și în 2023, când avea 17 ani.
Pactul UE cere statelor membre să instituie un mecanism independent de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în timpul examinării noilor sosiți și atunci când evaluează cererile de azil la frontierele externe.
Printre altele, așa cum este elaborat de un nou ghid „Cu privire la mecanismele naționale independente” al Agenției pentru Drepturi Fundamentale, monitorizarea ar trebui să analizeze respectarea interesului superior al copilului și dacă copiii sunt protejați în mod adecvat. Pentru a realiza acest lucru, este esențial să se asigure specialiști în protecția copilului și informații într-un limbaj prietenos cu copiii.
În plus, pentru a fi o protecție eficientă împotriva încălcării drepturilor copiilor neînsoțiți, mecanismul de monitorizare a drepturilor fundamentale trebuie să fie independent din punct de vedere instituțional și funcțional. În mod semnificativ, pentru a crea un mecanism robust la nivel național, trebuie să existe consecințe pentru obstrucționarea activității mecanismului (de exemplu, neacordarea accesului la anumite zone sau documente) sau nerespectarea constatărilor acestuia.
În cele din urmă, marea majoritate a practicilor ilegale au loc în afara punctelor oficiale de trecere a frontierei, a instalațiilor de poliție sau a procedurilor formale. Astfel, limitările geografice (de exemplu, numai în anumite centre; puncte de trecere a frontierei) sau procedurale (de exemplu, numai în legătură cu anumite procese, cum ar fi faza de screening) ale domeniului de aplicare a mecanismului creează vulnerabilități de responsabilitate și permit continuarea încălcărilor.
Prin urmare, în punerea în aplicare la nivel național a mecanismului independent de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale, domeniul de aplicare al acestuia ar trebui extins pentru a acoperi toate presupusele încălcări ale drepturilor fundamentale de către autoritățile naționale de gestionare a frontierelor sau în timpul activităților de control la frontieră.
Recomandări: atenuarea riscurilor și punerea în aplicare a măsurilor de protecție pentru a consolida protecția copiilor neînsoțiți
Pe măsură ce UE și statele sale membre se îndreaptă către punerea în aplicare a Pactului UE, acestea ar trebui să se asigure că drepturile copiilor neînsoțiți sunt protejate, în conformitate cu legislația internațională privind refugiații și drepturile omului.
Pentru a consolida protecția copiilor neînsoțiți, pentru a asigura respectarea drepturilor acestora, inclusiv dreptul de a solicita azil și pentru a sprijini dezvoltarea acestora, organizațiile semnatare recomandă statelor membre:
1. Să se asigure că toate acțiunile în temeiul Pactului UE sunt ghidate de interesul superior al copilului, oferind tuturor copiilor neînsoțiți acces pe teritoriu, indiferent de documentația de care dispun sau care le lipsește, și să se asigure că aceștia au acces la proceduri de azil prietenoase cu copiii, care prioritizează siguranța și bunăstarea acestora.
2. Să direcționeze resursele financiare și umane către construirea de sisteme eficiente de screening, primire și azil, asigurând personal specializat și instruit care să garanteze o tratare sensibilă și informată a cazurilor, aplicarea prezumției de nevinovăție atunci când vârstele sunt neclare și efectuarea de evaluări multidisciplinare de vârstă în conformitate cu standardele internaționale, garanții și procedura comună de azil.
3. Să investească resurse financiare și umane pentru a implementa garanții procedurale pentru copiii neînsoțiți, cum ar fi proceduri standardizate pentru evaluarea interesului superior al copilului, numirea rapidă a unui reprezentant, accesul la consiliere juridică gratuită, interpretare și furnizare adaptată copiilor de informații, proceduri de apel în cazul evaluării vârstei, precum și cadre clare și criterii definite restrâns pentru evaluarea copiilor neînsoțiți ca potențiale „riscuri de securitate”, aplicarea lor fiind supusă controlului.
4. Să interzică în mod explicit detenția copiilor imigranți, inclusiv detenția de facto în timpul examinării. Să investească în opțiuni de cazare sigure, adecvate vârstei, care oferă un mediu de sprijin copiilor neînsoțiți, inclusiv acces la educație, asistență medicală și sprijin psihologic.
5. Să stabilească mecanisme de monitorizare independente din punct de vedere instituțional și funcțional care să supravegheze tratamentul copiilor neînsoțiți în timpul controalelor la frontieră, inclusiv la punctele de trecere neoficiale, centrele de primire și în timpul procesului de azil și returnare. Aceste mecanisme ar trebui să includă specialiști în protecția copilului și mecanisme, proceduri și remedii adecvate vârstei și prietenoase copiilor. Ar trebui să existe consecințe clare pentru statele membre care nu instituie aceste mecanisme, nu cooperează cu acestea sau ignoră constatările acestora.
6. Să garanteze și să consolideze toleranța zero pentru toate formele de discriminare, rasism și violență împotriva copiilor. Să asigure investigarea eficientă a plângerilor și accesul la justiție pentru copiii care au suferit violență, inclusiv, după caz, urmărirea penală a presupușilor făptuitori și despăgubirea victimelor.
7. Să integreze garanțiile specifice copiilor în mecanismul de solidaritate pentru a atenua riscurile cu care se confruntă copiii neînsoțiți. Acest lucru necesită un sistem echitabil și transparent, care să includă coordonatori de relocare și să acorde prioritate interesului superior al copilului și unității familiei.
8. Să interacționeze cu organizațiile neguvernamentale și cu grupurile societății civile care sunt specializate în protecția copilului, pentru a valorifica expertiza și resursele acestora.
9. Să implementeze sisteme de colectare și analiză a datelor privind copiii neînsoțiți pentru a informa deciziile de politică, urmărirea rezultatelor și identificarea domeniilor de îmbunătățire a protecției drepturilor lor.
10. Să extindă relocările, reîntregirea familiei și a altor rute sigure pentru copiii din țări terțe către UE.
Semnatari:
1. Asociația ARSIS pentru Sprijinul Social al Tinerilor, Grecia
2. Better Days Grecia
3. BumF e.V. (Bundesfachverband unbegleitete minderjährige Flüchtlinge)
4. Caritas Europa
5. Centrul de Asistență Juridică – Voce în Bulgaria
6. Centrul de Studii pentru Pace, Croația
7. Consiliul Femeilor Refugiate din Bulgaria
8. Deutsches Kinderhilfswerk e.V.
9. ECPAT Deutschland e.V.
10. Drepturi egale dincolo de frontiere
11. Rețeaua europeană împotriva rasismului
12. Fundația pentru Acces la Drepturi, Bulgaria
13. Fundația Noi Orizonturi, România
14. Consiliul Grec pentru Refugiați
15. Comitetul Internațional de Salvare (IRC)
16. JRS România
17. Kindernothlife e.V.
18. Kinderrechtencoalitie Vlaanderen
19. Relieful farului, Grecia
20. Mișcarea pentru Pace, MPDL
21. Rețeaua pentru Drepturile Copilului, Grecia
22. PICUM (Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants)
23. Samos Volunteers, Grecia
24. Schedia-Center for Artistic and Pedagogic Training, Grecia
25. SOS Villaggi dei Bambini Italia
26. Terre des Hommes Germania
27. Terre des hommes
28. Institutul pentru Statul de Drept, Polonia
