În ultimii doi ani, în România, au ajuns milioane de refugiați din Ucraina. Între timp, au mai rămas doar 70.000, în toată țara. Unii au ales țara noastră fiindcă se simt mai aproape de locul în care speră să se întoarcă. Alții au rămas aici fiindcă simt că românii îi tratează cu prietenie. Majoritatea sunt femei și copii. Viața nu le este ușoară, dar se străduiesc în fiecare zi să se bucure de liniștea pe care le-o oferă refugiul.
Am vrut să arătăm cum arată povestea uneia dintre mamele refugiate pe care le-am sprijinit în ultimii ani, la Terre des hommes, cum i s-a schimbat viața, care sunt bucuriile și grijile de zi cu zi.
Aliona are 40 de ani și o fiică de 12 ani, Carolina. Locuiesc în Rahova, București, într-un apartament de două camere, împreună cu bunica și cățelușa Kiki.
În Ucraina, Aliona, care are studii juridice, avea o afacere. Acum lucrează într-o fabrică din București, și e bucuroasă că salariul îi permite să-și plătească chiria lunară.
Este parte din comunitatea de copii și părinți pe care am creat-o, în jurul Centrului de Reziliență și Inovare, din București, al Terre des hommes. Aliona participă la grupuri de sprijin pentru femei refugiate sau ține ateliere de dans pentru copii, pentru a simți că face parte din noua sa comunitate.
